Competitie vs Armonie

Tot ceea ce nu ne place la societatea in care traim poate disparea intr-o singura clipa daca fiecare din noi renunta la sabloanele (matricele) distructive pe care le-a primit si acceptat ca valori.

 

Competitia este cea mai urata forma de relatie care poate exista intre doi sau mai multi oameni. Duce la ura, la nerespectarea Liberului Arbitru al celorlalti. Intre doi oameni aflati in competitie, fie ea familiala sau de orice alta natura, nu poate exista Armonie. Nu poate germina si inflori Iubirea iar daca Iubirea a existat, in momentul in care apare competitia – de orice natura ar fi – Iubirea va disparea.

 

Dorinta de dominare este una dintre manifestarile/efectele insusirii competitiei ca mod de viata, ca si componenta a sistemului de valoari individuale. Intre dominator si dominat nu se poate naste Armonia si in niciun caz nu poate fi vorba despre Iubire. Pe fondul dorintei de dominare au aparut si continua sa existe societatile sclavagiste chiar daca usor cosmetizate de tehnologie.

 

Dominarea inseamna impunerea propriei vointe si implicit nerespectarea Liberului Arbitru al celorlalti. Inseamna orgoliu – credinta ca unii sunt superiori altora si ca cei “inferiori” trebuie sa-i slujeasca pe cei “superiori”. Armonia se naste din Respectul profund al Liberului Arbitru al celorlalti, din Intelegerea (Constientizarea) fenomenului vietii si implicit din Iubire.

 

Forma extrema de dominare, de impunere a propriei vointe, de lipsa totala de respect a vietii, de inexistenta a Intelegerii (Intelepciunii) si Iubirii, este violenta. Asta a generat toate conflictele din interiorul rasei umane, de la nivelul familiei la nivel de etnie, rasa, religie. Competitia este cea care trebuie sa dispara pentru totdeauna din sistemul nostru de valori individuale si de specie.

 

Sublim este faptul ca totul se poate schimba intr-o singura secunda pentru ca este un act de vointa individuala care tine de Liberul Arbitru al fiecaruia. Si pana cand fiecare om nu va lua aceasta decizie cu sine insusi si nu va fi o samanta din care sa se nasca Armonia, nimic bun nu se va petrece in lume si nici macar nu are de ce sa se planga de nedreptatile lumii, de lacomia fara limite a unora, de razboaie, de crime impotriva semenilor si a celorlalte fiinte de pe Pamant.

One Comment to “Competitie vs Armonie”

  1. Observ că şi tu,ca mine,milităm pentru o societate perfectă,care să trăiască în plină armonie,în care dorinţa pentru putere şi bani să fie un simplu mit,dar,mă tem că demersurile noastre sunt în zadar!Vedem că nici măcar marii filozofi nu au reuşit să facă multe,nu au reuşit să schimbe radical traiul masei de oameni îndoctrinaţi de un regim prost,atât religios cât şi de ordine economică putem spune,cu toate că geniul lor era incomensurabil.
    Destinul acestei societăţi stă în palmele evoluţiei.Am speranţa că ea ne va purta spre ceea ce este menirea noastră,fie ea,bună sau rea.
    Stau deseori şi mă gândesc dacă această misiune apostolică(căci până la urmă asta este) pe care noi o manifestăm prin însuşi caracterul nostru,este necesară,de utilitatea ei nemaipomenind!Oricum,nu am fi noi primii care duc o viaţă în zadar.Dar eu ştiu că nu e aşa,pentru că iubesc ceea ce fac,ceea ce sunt,şi iubesc şi ceea ce sunt gata să devin,şi asta doar datorită oamenilor,în probabila lor veşnicie,fie bună sau rea!

Lasă un comentariu