mai 20, 2010

Prosperitatea este o forma a Respectului de Sine!

CARE AR FI ACUM SOARTA DVS, DACA ERATI FONDATOR FACEBOOK?

 Din istoria site-ului social de dimensiunile celei de a 4 -a tara cel mai populat al globului, se cunoaste deja ca a fost infiintat intr-un campus universitar dint-un buget de cca. 1000$, iar azi are valoarea de piata de 15 miliarde de $.
Actiunile Facebbok se tranzactioneaza  acum la 21$, si inca nu este cotata la bursa.
Analisti economici prevad la momentul cotarii la bursa pretul unei actiuni  Facebook la 50$/bucata.

Cati si cum il curteaza azi pe cei de la Facebook, cititi in articolul de mai jos:

http://www.bloombiz.ro/it-c/companii-care-au-incercat-sa-cumpere-facebook/?utm_source=newsletter&utm_medium=email&utm_campaign=zilnic

Daca ati avea infomatia ca un nou Twitter sau Facebook se naste acum in sistem de retea, iar firma respectiva ofera spre vanzare actiuni la pret infim, v-ar interesa subiectul?

Sunteti  printre norocosii, care  au primit aceasta oportunitate, si v-ati inregistrat in SiteTalk, Daca acum ca aveti aceste informatii profitati de ele,  este indicat sa participati la conferinta online de azi, si sa aflati ce aveti de facut.

Nu este obligatoriu, nu este urgent, depinde de dvs, cand veti lua decizia, sa fiti printre cei care  deja beneficiaza de venitul pasiv.

 Sau aveti alta alternativa???
Sau  …………… 1. nu va intereseaza banii
                        2. aveti siguranta financiara asigurata
                        3. aveti un serviciu bine platit si sigur
                        4. aveti timp sa  participati la mitinguri si demonstratii………..acolo nu sunt bani!

Astazi o actiune SiteTalk se tranzactioneaza la 0,12 euro. Din 29 mai se va tranzactiona la 0,15 euro !

In cati ani castigati din dobanzi o crestere de 25% la investitia dvs.? Cred ca in 10 ani !!!

Va invit sa faceti parte din Revolutia Internetului!

Armonie si Prosperitate,

Paul Buica

Prosperitatea este o forma a Respectului de Sine!

Urmati-ma in Site Talk si Unaico

Find The Secret of the International Investment OPPORTUNITY (click here for a short movie)

“If we could sell our experiences for what they cost us, we’d all be millionaires.” – Abigail Van Buren

„Un pesimist vede in fiecare oportunitate o problema si un optimist in fiecare problema o oportunitate!”

“Succesul este abilitatea de a trece de la un esec la altul fara pierdere de entuziasm”! – Churchill 

martie 22, 2010

Domnule Primar

In calitate de plimbaretz de Duminica pe aleile Parcului Herastrau si de cetatean al Bucurestiului, va solicit sa dispuneti evacuarea gunoiului din imagine si transportarea lui la una din gropile de gunoi sau la un centru de recuperare materiale desi am indoieli ca acest fost vaporas – atat de degradat acum – va fi primit macar si ca fier vechi.

 Prezenta acestei epave in peisajul parcului nu are nici pe departe darul de a crea o stare de optimism si de liniste interioara ci mai degraba ne aminteste in permanenta de gunoaiele omniprezente si de lipsa de educatie minimala si respect de sine in primul rand si respect pentru tot ce exista a unora dintre noi.  

 Va multumesc

martie 21, 2010

A Venit Primavara

Herastraul a fost plin ochi de bucuresteni de toate varstele. Cu copii, nepoti, bunici, parinti, oamenii au iesit la Soare. Si pentru ca tabloidizarea a poluat tot ceea ce ar fi trebuit sa radieze cultura, bucurestenii se intorc la carte.

A coborat din necuprins si o Zana Make-Up spre bucuria copiiilor si a parintilor.

Cu putin efort financiar si Bun Simt Gospodaresc s-ar putea repara si pontoanele vechi de cand lumea.

noiembrie 8, 2009

Juramantul de Credinta

Cred ca este cel mai potrivit loc pentru depunerea Juramantului de Credinta fata de acest Pamant Sfant si ar trebui sa-l rosteasca fiecare om care traieste pe aceste minunate si sfinte meleaguri si se hraneste din rodul acestui pamant imbibat cu sangele Dacilor.

IMG_0244

august 11, 2009

Pur si Simplu

Exista o tendinta catre proprietate, catre acumulare care ne creeaza iluzia bogatiei. Nu ne mai ajunge o singura locuinta, nu ne mai satisface locuinta in care traim, dorim sa cumparam cat mai mult pamant (de parca n-ar fi tot aici si peste cinci miliarde de ani), sa ne construim case la munte, la mare, la bunici, la parinti, oriunde. Alte si alte case. Simtim ca este important ca numarul proprietatior noastre sa creasca si daca reusim, ne simtim importanti si ne laudam cu ce detinem noastre cu fiecare prilej. Uitam ca dorinta de proprietate tine de mental si nu de Fiinta. Uitam ca de fapt, ceea ce posezi te poseda.

 Locuintele permanente sau de vacanta sunt tot mai mari, mai costisitoare, mai complicate, au sisteme de protectie, o persoana din zona se ocupa de gradina, de caine, de bolta de vita, de garaj, de mici reparatii, de curatenie. De fapt este persoana care traieste in acea casa o mare parte din timp (noi suntem doar musafiri pentru ca trebuie sa muncim pentru a putea intretine casa). Si este imperios necesar sa platim cum se cuvine omul angajat sa ne intretina casa pentru ca noi cei de la oras trebuie macar sa mimam ca suntem bogati si prin asta, aparent superiori.

 Alocam proprietatilor noastre resurse energetice dar si personale – de fapt,  consumam resurse fizice prin efortul pe care il facem pentru a le intretine si resurse psihice, emotionale, comportamentale (trebuie sa te porti intr-un fel, nu!?). Asa ca proprietatile noastre ne imping sa producem tot mai mult pentru ca trebuie sa intretinem iluzia care consuma tot mai mult. O vorba veche spune ca „o casa mare te scoate din casa” pentru ca ai nevoie de mai multi bani pentru a o intretine si a o putea pastra locuibila decat o casa mica asa ca devine doar un dormitor costisitor – in rest, doar munca. Ca sa produci mai mult trebuie sa-ti mai iei vreo doua masterate, un doctorat, mai faci o facultate, mergi la training-uri si te „relaxezi obligatoriu” la team-buiding-uri. N-ai cum lipsi.

 Am auzit uimit ca unii isi planifica viata, excursiile, procreerea copilului de care oricum nu se vor ocupa si se vor mira cand il vor auzi ca-i spun bonei „mami” si ca recita texte de reclame idioate. Dar va sti engleza/afacereza/slang, ceva argou si jargon autohton – tot mai bogate, dominante, suculente, omniprezente. Oricum este si copilul un obiect care iti asigura un „status”, este un criteriu, o bifa in Planul Vietii, un produs al societatii consumiste, de fapt doar o piesa de schimb pentru sistem.

 Este bine totusi sa crestem oameni, individualitati, nu sa cultivam piese de schimb. Sa procreezi un copil pe care ti-l cresc si ti-l educa altii dupa bunul lor plac este cel putin un act inconstient. Constati ca a terminat facultatea si nici nu ai avut timp sa-l cunosti prea bine. Si intra si el in masina de tocat vieti a sistemului: masterate, doctorate, training-uri, team building, credite la banci, planificarea vietii, apartament la bloc, copii, schimbat masina, platit bona, casa de vacanta, etc. Asta in cazul fericit in care instinctual s-a tinut departe de manele, droguri, prostitutie.

 Un cunoscut mi-a spus ca si-a atins „target”-ul, ca a facut cei doi copii pana la treizeci de ani in conformitate cu Business Plan-ul vietii sale. Ma intreaba un alt prieten: „mergi pe 27 Octombire la Busteni?” Asta da intrebare fara rost! Eu nu stiu ce fac peste cinci minute, cu atat mai putin in Octombrie. Era sa-i raspunde ca-n Caragiale: „Amice, esti…” dar nu, oamenii sunt minunati dar complet hipnotizati de ceea ce au primit pe toate canalele educationale si informationale.

 Esti tentat sa spui ca ai intrat intr-un cerc pentru ca produci bani pentru a cumpara resurse, consumi propria energie pentru a o inmagazina in aceste proprietati dar de fapt esti intr-o spirala descendenta care te tine in materia densa. Mai mult decat atat, indiferent ca avem o casa sau mai multe suntem tentati sa le transformam in depozite de obiecte. Daca ai curajul sa iei o agenda si un creion si sa notezi toate obiectele din casa asa cum fac gestionarii inventarul in magaziile lor vei avea o surpriza interesanta: detii cateva mii de obiecte chiar si intr-un apartament de bloc cu doua camere, din care folosesti efectiv foarte putine. Cum este posibil?

 Dupa ce ai inventariat lista cu toate obiectele tale, incearca:

 

Exercitiu:

 

1. Incercuieste-le pe cele care sunt uzate si sigur nu le vei mai folosi – sunt de aruncat. Acestea vor fi duse la conteiner-ele pentru materiale recuperabile sau vor fi preluate de catre serviciile de salubrizare. Din fericire, Primariile au inceput sa planteze astfel de conteiner-e prin orase.

 2. Subliniaza-le pe cele de care nu ai cu adevarat nevoie dar care mai pot fi folosite de altcineva. Sunt cele pe care urmeaza sa le daruiesti. In mod sigur vei gasi persoane care au nevoie reala de acestea. Trebuie doar sa te preocupe subiectul.

 3. Bifeaza-le pe cele care sunt foarte bune dar de care te poti dispensa pentru ca le folosesti foarte rar. Exemplu: obiecte vestimentare pe care le-ai imbracat o data sau de doua ori. Dupa ce le daruiesti sunt sigur ca nu le vei simti lipsa.

 4. Si acum partea cu adevarat „grea”: daruieste obiecte foarte bune, pe care le mai folosesti inca dar tot ma rar pentru ca ti-ai cumparat altele mai frumoase, si/sau mai performante. Stii cati oameni au nevoie de un obiect pe care tu il tii pur si simplu depozitat undeva si nu si-l pot permite?

 Dupa acest prim exercitiu vei constata ca nu ai renuntat la prea multe obiecte asa ca… reia procedura de mai multe ori pana reusesti sa pastrezi doar strictul necesar. Este foarte placut sa constati ca de fapt ai nevoie de foarte putine obiecte dar ca sa reusesti trebuie sa fii ferm cu tine. Sa nu te lasi coplesit de emotional. Trebuie sa stii ca nouazeci la suta din cumparaturi le facem emotional si nu strict necesar. Este uimitor cum suntem capabili sa muncim multe ore pe zi pentru ca apoi sa risipim cu entuziasm si sa ne transformam casele in depozite.

 O locuinta-depozit genereaza o presiune vizuala, psihica, comportamentala care ne accentueaza starea de stress. Este greu de intretinut, este obositoare, inconfortabila. Obiectele cu adevarat necesare dispar in „peisaj” si le cautam printre celelate. O locuinta aglomerata inseamna o risipa de energie. In schimb, o locuinta cu o arhitectura integrata in mediu, construita din materiale naturale, in locul potrivit, devine un Camin. Am fost invatati sa fim consumisti, sa cumparam mult pentru ca producem mult nu pentru ca ne este necesar mult.

 Aminteste-ti de bunicii care purtau o pereche de pantofi ani la rand. Lucrurile erau de calitate si ei le purtau cu respect pentru mesterul care le-a facut si cu mandrie. Isi aminteau de el de cate ori se incaltau, il recomandau si-l laudau. Si, n-au trecut o suta de ani de atunci… Nu stiu daca putem avea aceiasi atitudine azi cand cumparam un obiect si imediat mergem la service, facem contracte post-garantie, etc. Parca totul a luat-o razna.

 Ochilor nostri le plac spatiile largi, simple, deschise, armonioase. Aminteste-ti ce odihnitor este sa privesti marea sau piscurile din departare! Aminteste-ti ce odihnitor este sa privesti padurea, un camp inflorit, o cascada! Priveste cerul, miliardele de stele si galaxii! Simti cu adevarat ca faci parte din Acest Univers, Aici si Acum. Ca esti o picatura din Oceanul Infinit care se vede pe sine si percepe Profunzimea. Intelegi ca Universul (Divinitatea) nu are exterior.

 Obiectele genereaza cascade de ganduri pentru ca au inmagazinata in ele foarte multa informatie. Au retinut practic toate informatiile din preajma lor, toate amprentele energetice ale tuturor care le-au atins si le-au transferat astfel informatii (forme-gand/energii inscriptionate) din existenta lor. Obiectele preiau vibratiile din jur si cele induse constient sau nu. Este foarte important sa stim cui au apartinut.

 Am convingerea ca obiectele vechi sunt pentru muzee nu pentru locuinte. Unii oameni pastreaza tot felul de antichitati despre care nu stiu mare lucru. Pentru nimic in lume n-as tine in casa un pumnal etrusc sau un cutit din obsidian folosit la sacrificii – recunosc ca sunt obiecte extreme dar sunt colectionari care se dau in vant dupa asa ceva. Chiar si cutitul cu care taia bunicul porcul l-am „externalizat”. Sigur ca si un obiect banal ar fi putut fi folosit candva in alte scopuri decat cele pentru care a fost confectionat, nu trebuie sa devenim obsedati de aceste idei dar este bine sa folosim obiecte noi si sa renuntam la „amintirile de familie”.

 Cele mai frumoase obiecte sunt cele construite cu daruire de oameni cu indemanare si „chemare” pentru mestesuguri. Poate ca nu sunt perfecte dar poarta in ele si radiaza o savoare inegalabila. In fiecare casa ar trebui sa existe macar cateva obiecte confectionate de cei care o locuiesc. Obiectele confectionate cu Iubire si din Iubire aduc Armonia si Pacea in fiecare loc in care se afla si sunt mai greu de „inscriptionat” cu forme-gand si vibratii de joasa frecventa pentru ca sunt protejate de campul generat de vibratia benefica a cretorului lor. La randul lor amplifica energia primita si genereaza protectie pentru locul si/sau persoanele carora le-au fost destinate.

 Nu-i asa ca te simti bine cand imbraci puloverul tricotat de bunica si daruit de ziua ta? Este ca un terapeut la purtator. Chiar asta este… pentru ca bunica, in timp ce-l impletea a pus in el Iubire. A impletit Iubire. Iar lana a fost toarsa cu Iubire si „des-cantata” cu doine vechi de cand lumea. Poate ca lana inteapa putin dar nu are fire sintetice si puloverul, sigur nu este „chipat”. Mai gandeste-te la acestea si precis vei mai scapa de niste obiecte din casa.

 Tehnologia, noile descoperiri sunt utile si dezvoltarea lor ne va scapa in viitorul apropiat de societatea actuala bazata pe bani. Atata timp cat vom folosi bani pentru servicii, productie, schimburile de marfuri si informatii, pentru orice, fie ei de hartie sau virtuali, atata timp cat vom cuantifica valoarea muncii, obiectelor si serviciilor in cifre, vor exista interese si implicit, conflicte. Trebuie sa depasim urgent acest stadiu primitiv de relatie interumana si sa construim o societate armonioasa. Odata eliberati de teroarea producerii banilor oamenii isi vor putea elibera puterea infinita a imaginatiei si isi vor putea valorifica intregul potential cu care s-au nascut:      

 http://www.bodyalchemist.ro/content/arh–jacque-fresco-and-the-venus-project.htm

 Renuntarea la obiectele care nu ne trebuiesc cu adevarat este un prim pas catre Armonie.

 Ca sa reusim sa scoatem din viata noastra, din locuinta noastra si din Casa Pamant, obiectele, conceptiile, dogmele, sistemele, informatiile ne-necesare Evolutiei Spirituale, trebuie sa le scoatem mai intai din mintea noastra.

 Va las pentru moment placerea de a exersa singuri, in familie, cu prietenii.

Sau poate intr-o familie mai mare numita societate. Va dau si un indiciu:

 Hexagrama Sacra a Evolutiei Spirituale:

Iubire-Intelepciune-Devotiune-Respect-Compasiune-Adevar

 Sa Fiti Frumosi!

iulie 14, 2008

Sotia mea Divina

Fiecare dintre noi este in interiorul lui Inger si Demon deopotriva. Sunt cele doua laturi ale naturii umane, sunt cele doua formidabile potentialitati cu care ne nastem. Depinde de fiecare dintre noi care latura interioara devine dominanta si manifesta in atitudinile noastre exterioare pe parcursul vietii.

Nimeni nu este numai Inger sau numai Demon.

Fiecare trece prin cele doua aspecte de mii de ori intr-o viata. De multe ori trecerile se petrec intr-o fractiune de secunda. Intr-o clipa Ingerul lasa locul Demonului si invers. Fiecare traieste in Rai si deopotriva in Iad pentru ca cele doua aspecte antagonice nu sunt niste locatii geografice din Nestiut ci stari interioare. Ingerul interior te conduce catre Lumina iar Demonul interior catre intuneric.

Si totusi exista o diferenta pentru ca intunericul nu exista ca atare, este doar o absenta, absenta Luminii. Iar Lumina inseamna Armonie, Desavarsire si Contopire cu Intregul.

Cei doi Dragoni ai Creatiei (Scantei Divine) dau cele doua aspecte, Lumina si intunericul, Starea de Inger si starea de Demon. Viata in doi poate deveni un Rai sau un Iad in functie de manifestarile dominante a Dragonilor interiori ai celor doi. Dragul poate deveni intr-o clipita Dracul si Iadul poate lua locul Raiului. Cand cele doua forme de manifestare scapa de sub control si alterneaza des si puternic atunci avem de a face cu o „iubire cu nabadai” – cum se spune in intelepciunea populara. Cei doi aci se bat aci se saruta ramanand astfel permanent sub influenta alternativa a celor doua naturi manifeste. Dar aceasta alternanta nu este Armonie si nu conduce la Armonie ci la dezagregare. In final castiga institutia divortului si asta este un pas inapoi.

Secretul depasirii acestei vieti alternante si epuizante este dorinta permanenta a fiecaruia de a pune in valoare natura luminoasa a celulalt. Nu-i nici pe departe usor intr-o lume in care competitia de la birou se continua cu forme monstruoase si acasa. Cand sotia este manager si sotul director de vanzari si ambii se poarta in familie la fel ca in companie atunci esecul casniciei nu poate fi departe.

Este insa usor si placut sa-l ajuti pe celalat prin atitudinea ta sa scoata la Lumina tot ce este mai bun si mai frumos in el si sa-l faci sa-si uite pur si simplu latura demonica, sa-l ajuti s-o adoarma. Te asigur ca poti trai toata viata „cu Lumina aprinsa” si nu te vei plictisi niciodata. Atitudinea ta va fi rasplatita inmiit. Te asigur.

Suntem pur si simplu inepuizabili in Iubire.

iulie 5, 2008

Competitie vs Armonie

Tot ceea ce nu ne place la societatea in care traim poate disparea intr-o singura clipa daca fiecare din noi renunta la sabloanele (matricele) distructive pe care le-a primit si acceptat ca valori.

 

Competitia este cea mai urata forma de relatie care poate exista intre doi sau mai multi oameni. Duce la ura, la nerespectarea Liberului Arbitru al celorlalti. Intre doi oameni aflati in competitie, fie ea familiala sau de orice alta natura, nu poate exista Armonie. Nu poate germina si inflori Iubirea iar daca Iubirea a existat, in momentul in care apare competitia – de orice natura ar fi – Iubirea va disparea.

 

Dorinta de dominare este una dintre manifestarile/efectele insusirii competitiei ca mod de viata, ca si componenta a sistemului de valoari individuale. Intre dominator si dominat nu se poate naste Armonia si in niciun caz nu poate fi vorba despre Iubire. Pe fondul dorintei de dominare au aparut si continua sa existe societatile sclavagiste chiar daca usor cosmetizate de tehnologie.

 

Dominarea inseamna impunerea propriei vointe si implicit nerespectarea Liberului Arbitru al celorlalti. Inseamna orgoliu – credinta ca unii sunt superiori altora si ca cei “inferiori” trebuie sa-i slujeasca pe cei “superiori”. Armonia se naste din Respectul profund al Liberului Arbitru al celorlalti, din Intelegerea (Constientizarea) fenomenului vietii si implicit din Iubire.

 

Forma extrema de dominare, de impunere a propriei vointe, de lipsa totala de respect a vietii, de inexistenta a Intelegerii (Intelepciunii) si Iubirii, este violenta. Asta a generat toate conflictele din interiorul rasei umane, de la nivelul familiei la nivel de etnie, rasa, religie. Competitia este cea care trebuie sa dispara pentru totdeauna din sistemul nostru de valori individuale si de specie.

 

Sublim este faptul ca totul se poate schimba intr-o singura secunda pentru ca este un act de vointa individuala care tine de Liberul Arbitru al fiecaruia. Si pana cand fiecare om nu va lua aceasta decizie cu sine insusi si nu va fi o samanta din care sa se nasca Armonia, nimic bun nu se va petrece in lume si nici macar nu are de ce sa se planga de nedreptatile lumii, de lacomia fara limite a unora, de razboaie, de crime impotriva semenilor si a celorlalte fiinte de pe Pamant.

iunie 29, 2008

Sanctuarul Sarmisegetusa

Sarmisegetusa nu este cu nimic mai prejos decat Stonehenge, Piramidele, Machu Pichu, Insula Paştelui, Acropole sau Nazca. Nepasarea noastra insa face ca acest monument unic sa nu fie pus in valoare si sa nu fie la fel de cunoscut ca altele, sa nu fie vizitat in fiecare an de zeci si sute de mii de turisti ca altele, sa nu fie prezentat intr-un documentar profesionist si onest pe National Geographic sau Discovery si astfel sa fie vazut de milioane de telespectatori de pe intreaga planeta.

 

Ba mai mult, este batjocorit de cei care ar trebui sa-i promoveze valoarea si imaginea in lume, asa cum puteti vedea pe acest site: http://www.dacii.ro/eco/protest.htm

 

Noi nu stim sau nu vrem ca lumea sa ne cunoasca istoria reala – mai intai ar trebui scrisa – sa ne aprecieze si sa ne viziteze tara. Am vazut la televizor nu mai stiu cate documentare despre Stonehenge si m-am intrebat de ce nu suntem in stare sa producem un documentar despre Sanctuarul de la Sarmisegetusa.

 

Sarmisegetusa este o prioritate nationala. Chiar nu se gasesc bani pentru un asemenea proiect? E vorba de nepasare sau poate este incomoda istoria adevarata?

 

Cand Dacii au construit Sarmisegetusa prin Europa traiau zimbrii, lupii si… cam atat. S-a tot spus si se spune inca despre Stramosii nostri ca erau analfabeti. Sa fim seriosi! Iata cateva dovezi: http://soltdm.com/reviews/tabliteromalo.htm

 

Si iata ca si prima resedinta regala atestata din lume este tot pe pamantul Daciei la Tartaria: http://soltdm.com/reviews/tabliteromalo.htm

 

Nu suntem si nu trebuie sa fim in competitie cu nimeni dar trebuie sa respectam Adevarul si sa prezentam intregi lumi istoria noastra reala. Trebuie sa ne cultivam valorile si sa ne respectam Traditia pentru simplul fapt ca suntem privilegiati si avem o Traditie de cateva zeci de mii bune de ani.

 

Nu vom avea niciodata o imagine buna in lume daca nu o vom cladi cu devotiune si respect.

Nu vom avea niciodata venituri mari din turism daca nu vom atrage turisti cu valorile pe care le avem.

Nu vom fi niciodata respectati daca nu ne vom respecta Stramosii, Istoria si implicit pe noi insine. 

 

Si acum „surpriza” lipsei totale de interes a romanilor fata de propria istorie: vin strainii sa ne atraga atentia ca in lume se vorbeste intens despre Tartaria iar la noi nici nu s-a prea auzit de asa ceva: http://www.youtube.com/watch?v=phTOrjyQvb8

iunie 22, 2008

Arbori Agresati

Cat de incult, cat de lipsit de sensibilitate si respect, lipsit de vreo urma microscopica de educatie si de intelegere a lumii in care existi trebuie sa fii, ca sa agresezi niste arbori – Fiinte care au trait linistite timp de cateva sute de ani. Au scapat de vijelii, de fulgere, de incendii si nu in ultimul rand de topoare si „drujbe”. Ne daruiesc aerul pe care-l respiram si ne apara de arsita necrutatoare in zilele de vara. Dar toate astea nu inseamna nimic in creierul neted al celor care cu spray-ul, carioca, pixul ii agreseaza cu „semnaturile” lor prostesti.

 

Ca Educatia este la pamant, asta stim ca se vede peste tot, ca este cultivata violenta si prostul gust asta iarasi se vede la tot pasul pe la tv si prin presa dar ma intreb ce face politia comunitara? De ce nu reuseste sa adune toti huliganii si incultii astia si sa le dea niste amenzi cu cateva zerouri bune? Despre opinia publica nu ma intreb nimic pentru ca nu a existat, nu exista si este putin probabil sa se nasca vreodata pe-aici. Aici functioneaza foarte bine Legea Nepasarii si Miracolul Neimplicarii.

 

Cum speranta moare ultima, ma gandesc ca poate vede totusi cineva ce se intampla si pune mana pe vandali.

 

Imagini din Cismigiu:

 

iunie 21, 2008

Arta si Veverite

Daca maine iesiti prin Herastrau treceti si pe la pavilionul expozitional.

 

Am fost placut impresionat de lucrarile artistului Mihai Boroiu si ale foarte tinerei si foarte talentatei artiste Aurelia Chiru, o prezenta pe cat de diafana in exterior pe atat de puternica in creatia ei. Sunt sigur ca vom vorbi mult timp de acum inainte despre ea.

 

Si cu asta trec la punctul doi care nu are nevoie de cuvinte:

 

Urmărește

Fiecare nou articol să fie livrat pe email.